Citeam, zilele trecute propunerea de Regulament a Parlamentului European și al Consiliului privind (EMFAF) Fondul European Maritim, pentru Pescuit și Acvacultură și de modificare a Regulamentului (UE) 2017/1004, din dorinţa de a afla cu un pas înaintea autorităţilor, ce se va întâmpla cu Acvacultura din Europa și în consecință cu cea din România, în noul interval de finanţare 2021 – 2027.fishery-funding

Noutăţi majore, în acest nou Regulament, nu prea sunt, o schimbare de nume prin introducerea denumirii de Acvacultură și a literei „A” în vechiul nume prescurtat al programului. În rest o vagă încercare, de a scăpa de birocrația enormă, care de altfel generează costuri prin multitudinea de controale, de sarcini administrative, generând riscuri în derularea la timp a programelor. Se propune la fel de vag o unificare a anumitor categorii de costuri şi introducerea sumelor forfetare cât şi a unor categorii standard de costuri pe achiziţii şi pe operare.

Banii alocaţi sunt cam tot la fel faţă de 2014 – 2020 unde suma totală a fost de 5.749.331.600 € şi unde România a primit ca alocare 168.421.371 €.

În noul regulament pentru 2021 – 2027 sunt propuse 5.311.000.000 € în scădere cu 7,6% fața de 2014 -2020.

Dacă se păstrează rapoartele de repartizare anterioare în fiecare an vom avea după cum urmează:

       2021          2022         2023          2024           2025           2026          2027
0021.331.01300 0021.603.51200 0021.800.99400 0022.154.34300 0022.669.85100 0022.824.86200 0023.236.76900

O

De unde rezultă că România va primi suma probabilă de 155.621.346 €

Mai sunt şi 797.000.000 € care vor rămâne la Bruxelles şi nu vor fi daţi în administrare partajată statelor uniunii europene.

Am putea spune că sunt mulţi bani, dar nu ar trebui să uităm că Spania de exemplu a avut 1, 3 miliarde € în 2014 – 2020.

Spre deosebire de celelalte regulamente, în cel prezent, se pune accent pe îndeplinirea obiectivelor privind emisiile de Co2, pe creșterea eficienței resurselor și pe reducerea amprentei de mediu.

Se subliniază că economia albastră reprezentă o forță motrice semnificativă pentru inovație în alte sectoare, cum ar fi echipamentele marine, construcția navală, observarea oceanelor, dragarea, protecția litoralului și construcțiile marine. Noi instrumente de investiții precum InvestEU ar putea fi utilizate pentru a satisface potențialul de creștere al sectorului.

Se consideră că EMFAF ar trebui să se bazeze pe patru priorități, pe care o să îmi permit să le comentez în text cu caracter …înclinat.

1. încurajarea pescuitului durabil, restaurarea și conservarea resurselor biologice acvatice;

Termeni de o ambiguitate majoră… cum sunt “încurajarea pescuitului durabil și conservarea resurselor biologice acvatice” înseamnă pe scurt pentru mintea românului, stoparea braconajului tolerat de administrația pusă să respecte legea, repopularea masivă a zonelor care au fost pescuite “la ras” şi reorganizarea sistemului de “concesiuni de cumetrie” ineficiente, în forme asociative public-privat.

 2. încurajarea activităților de acvacultură durabile și prelucrarea și comercializarea produselor pescărești și de acvacultură, contribuind astfel la securitatea alimentară în Uniune;

Vag şi prea puţin specific, dar din nou încurajator! Acvacultura durabilă este realizată în unităţi tehnologizate RAS, nu cea de pe suprafeţe devenite private, prin contractele măsluite ale ANPA, ce au devenit “deserturi acvatice” datorită supraexploatării resurselor naturale în interesul unor persoane, iresponsabile, faţă de mediu.

3. să permită o economie albastră durabilă în zonele de coastă, insulare și interioare și să încurajeze dezvoltarea comunităților de pescuit și acvacultură;

Da, minunat, însă albastre sunt doar interesele ce stau la baza constituirii Flag -urilor şi a încăpăţânării autorităţilor administrative, de a avea la cheremul lor echipe de Yesmani pe care să îi poată controla politic sau şi mai grav să le gestioneze banii în defavoarea lor.

Concluzie – aflaţi repede unde este un FLAG şi faceţi posibilă luarea în seama a intereselor dumneavoastră.

 4. consolidarea guvernanței internaționale a oceanelor, a mărilor și oceanelor sigure, curate și gestionate în mod durabil.

O spun de prea multă vreme, România, nu are capacitatea de a administra propriile avantaje la Marea Neagră. În afară de nişte eşecuri și falimente strălucitoare în creşterea calcanului, avem o singură ferma de midii subfinanțată şi supusă presiunilor comerciale ale lanţurile comerciale, ce preferă produse din Marea Neagră, dar vândute de bulgari.

Julia Klöckner, ministrul federal al alimentației și agriculturii din Germania anunță măsuri drastice pentru a revigora pescuitul si a determina reînoirea generației în profesie și negociază un fond, care va garanta un credit pe 20 de ani și va suporta 80% din prima achiziție de nave, de către tinerii pescari.

Aude cineva … mai suntem în UE, sau abandonați pe vreun atol în cosmos ?

Se mai spune în regulament, că statele membre ar trebui astfel să își elaboreze programul, indicând în acesta cele mai adecvate mijloace pentru realizarea priorităților. O varietate de măsuri identificate de statele membre în aceste programe ar putea fi sprijinite în conformitate cu normele stabilite în prezentul regulament și în Regulamentul de stabilire a dispozițiilor comune, cu condiția ca acestea să fie acoperite de obiectivele specifice identificate în prezentul regulament.

Păi ca aceste lucruri să se întâmple ar trebui să ardem în piaţa publică cele două documente de ruşine, cu care ne îmbătăm, an de an, cu apă stătută din bălți, minţim partenerii europeni şi internaţionali şi care de ani de zile sunt singurul nostru punct de vedere, chior și aberant.

 Măsluite în retortele PSD, chipurile de echipe de experţi, aceste documente, bat câmpii prin zilele în care eram o mândră putere în pescuitul internaţional, când aveam sute de staţii de reproducere (astăzi nu mai avem nici una), când aveam sute de ferme funcţionale (astăzi sunt în paragina chiar cele administrate de aceasta instituţie dubioasă numită ANPA (Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură) şi care în afară de a ţine de şase şi a încuraja distrugerea generalizată a fost mamă, tată şi moașă la toate “Belinele” politicienilor puşi pe căpătuială.

Dacă cineva îşi imaginează că Belina, este doar a infractorului Dragnea, se înşeală, deoarece nu este loc, pe unde un primar, preşedinte de consiliu, politician cu ceafa mai groasă, să nu aibă şi el Belinuța lui, ca de la pescuit și fotbal se pricepe oricine !

Cele două documente de ruşine şi batjocora României, sunt şi astăzi la mare loc de cinste. Poate că politrucii le cinstesc şi astăzi că doar au costat 2 milioane de euro elaborarea lor de o firmă, agenţie imobiliară din comună Cornu, ce vindea parcele de teren în rate cu 5.000 €, avea o angajată şi o cifră de afaceri de doi lei.

Aceste două documente ar trebui închise într-o cuşcă şi puse în piaţă pe stâlpul infamiei şi unde orice om cu respect faţă de natură şi amator de un pescuit sportiv cinstit, să îşi îndrepte atenţia și să își descarce bunăvoința…

Uite vă dau şi linkul ca să ajungeţi la ele şi dacă şi în anul acesta guvernanţii o să le folosească, mă dau bătut şi emigrez în Canada!

STUDIU DE PIAŢĂ PENTRU SECTORUL PESCĂRESC DIN ROMÂNIA

STRATEGIA NAŢIONALĂ A SECTORULUI PESCĂRESC

Dacă citești proiectele de strategie naționale a unor tărișoare ce au și ele o baltă și două pâraie te trezești injurând generos pe incapabilii stupizi ce nu înțeleg că suntem prima țară din Europa în materie de resurse hidrografice, dar producem 0.001 gr. de pește pe fiecare m3 de apă. Pescuitul și acvacultura contribuie la securitatea alimentară și nutriție, mai spune regulamentul. Și eu mă întreb dacă cei ce au facut regulamentul asta, știu că există și România ?!

Cu toate acestea, se estimează că Uniunea importă în prezent mai mult de 60% din oferta sa de produse pescărești și, prin urmare, este foarte dependentă de țările terțe. O provocare importantă este încurajarea consumului de proteine ​​din pește produse în Uniune cu standarde de calitate ridicate și disponibile pentru consumatori la prețuri accesibile.

În România pescuitul este o ocupație rezervată protipendadei, iar consumul de peşte (cel mai slab din Uniunea Europeană) este asigurat de 95% importuri de pește, de cea mai slabă calitate.

Nu degeaba în noul regulament se spune că: În unele state membre… (trebuia scris România), rămân în vigoare proceduri administrative complexe, cum ar fi accesul dificil sau imposibil la spațiu și procedurile împovărătoare de licențiere, neînțelegerea tehnologiilor, mecanisme de aprobare lipsite de transparență, dirijarea fondurilor care zone lipsite de orice potențial strategic, susţinerea proiectelor care consumă fonduri și care nu inovează, care fac dificilă îmbunătățirea imaginii și competitivității produselor de fermă pentru sector.

Strategiile noastre vorbesc de vremuri apuse şi pe care sigur le regretă abitir aceşti comunişti, în simţire şi gând, repetenți ce nu reușesc să spună nimic despre tehnologie, sustenabilitatea mediului, investiții productive, inovație, dobândirea de competențe profesionale, îmbunătățirea condițiilor de muncă, măsurile compensatorii, servicii critice de gestionare a terenurilor și a naturii, sănătate publică, bio-remediere, renaturare, sisteme de asigurare a stocurilor de acvacultură și acțiunile de sănătate și bunăstare a animalelor.

Industria prelucrătoare (care la noi nu există, decât prin DoriPesco, Negro şi Peştişorul de aur) ar trebui joace un rol major în disponibilitatea și calitatea produselor pescărești și de acvacultură. Ar trebui să fie posibil ca EMFAF să sprijine investițiile vizate în această industrie, cu condiția ca acestea să contribuie la realizarea obiectivele strategice.

Chiar nu este glumă, merita studiat domeniul şi văzut cât este Delta Dunării de mare, sau litoralul Mării Negre, câte maşini de fulgi de gheaţă există şi câte cutii de ambalaj pentru peşte, sunt în circulaţie !?

Puietul de pește, din bălţile noastre e din surse genetice din Ungaria, Bulgaria, deoarece în România nu se mai ştie meseria asta.

Ilustrul, Grigore Antipa, ar muri a doua oară să ştie că s-a ales praful de pescăririle peste care a fost şef odată.

Am pescuit atât de mult, fără să repopulăm, încât până şi Cormoranii lui Daia, au dat în foame grea, părăsind arealul în căutare de hrană. Degeaba dregem busuiocul în mod ruşinos vorbind de încălzirea globală. În Delta Dunării astăzi este un deficit de masă biologică de 70 %. Deoarece 30 de ani, nu am pus un puiet de peşte în apă, dar am întins năvoade, am pescuit cu sârme și curent, vânzând peştele cu Fadroma (tractor cu cupă) cu 0.5 lei pe kg.

Germanii, Polonezii, Letonii, cresc creveți de apă dulce și ai noștri se căznesc să pună pe masă un păstrăv cinstit, care să nu vorbească în limba turcă sau greacă, ce după ce îl dai prin mălai, nu mai ști dacă mănânci mălai cu pește sau pește cu mălai !

Demenți, cum suntem, unde nu mai avem pește în baltă, secăm de tot, tragem o brazdă adâncă, în solul mănos şi plantam culturi înalte, sau creştem berbecuţi pentru subvenție. Dar avem de grijă să băgăm chiar în inima rezervaţiei naturale ce a fost recunoscută ca parte a patrimoniului natural universal în cadrul UNESCO, mii de tone de azotaţi, fosfaţi, cu care chipurile în acte facem cultură organică. Mai nou băgăm şi culturi modificate genetic, că sunt mai spornice.

O surpriză în care personal nu cred, a fost să văd în text, că ratele de cofinanţare sunt menţionate a fi: Rata maximă de cofinanțare EMFAF pe obiectiv specific este de 70%. Probabil se „înmoaie” până ajung la noi !

Deocamdată, avem de lămurit cârdul de programe falimentare, zonele în care am băgat milioane şi am produs 0(zero) gr. de peşte la m3 de apă şi programele bazate pe tehnologii aiurea făcute din pix, de cohortele de consultanţi flămânzi și necalificaţi și de consultanți străini ce și-au lichidat stocurile de table, buloane și echipamente inutile și depășite.

Când terminăm cu fondurile restante, vom discuta şi de viitorul pe care dacă nu îl inovăm, va ajunge să fie doar trecut, fără de nici o însemnătate !