4000 kg de peşte la subsol, sună a nebunie… beneficiarul nu a mai terminat clădirea, că a dat criza peste el… în schimb l-am ajutat noi să termine „lucrarea„, la subsol făcând o mândrețe de fermă în sistem recirculant…

Atenţie se lucrează!

Așa a început prima săptămână… verificarea canalizaţiei, lucru extrem de important… tencuitul şi gletuitul de asemenea şi la final trei “mâini” de lavabilă cu ioni de argint… da, până atunci mai sapi o başă, (vas colector in podea unde pui o pompă de evacuare), mai dărâmi o uşă ca să încapă echipamentele, pui gresie, faci instalaţia electrică de iluminat să meargă după sisteme circadiene (imitand iluminatul natural), pui calorifere (nu că sturionii ar avea nevoie, doar ca personalul nu hibernează la fel ca sturionii, și la 4 grade e cam greu să îi ții la slujbă), etc…

Este greu de imaginat unde încap zeci de metri de teavă, un camion de plăci de polistiren extrudat şi alte sute de “flestubere” din PVC. Munca devine tot mai plăcută, nici nu e de mirare dacă avem atâtea “jucării în jur”, colegii mei sunt tot mai veseli… să fie oare de la vaporii de decapant sau de la “Tangit” (adeziv pentru PVC)… ?

Recunosc că am „insistat„ cam mult pe instalaţia electrică, tabloul cu siguranţe diferenţiale, traseele de masă şi contoarele de energie… apoi și montajul biofiltrelor şi a filtrului mecanic ne-a luat cam mult timp…

Au sosit şi primii locatarii, 8.000 de sturioni din specia Acipenser Ruthenus (Cegă) tocmai din Cehia ca la noi nimeni nu a auzit de documente CITES… Ultimele lucrări şi partea cea mai importantă instruirea beneficiarului… Câteva corecţii şi un set de analize fac ca sistemul să intre în linie dreaptă. Colonizarea biofiltrului după metoda noastră durează doar 12 zile, da şi așa pare prea mult (oare ce se fac cei care trebuie sa astepte 45 de zile ) și ca un premiu meritat, oxigenul “stă sus” la 102%.

După zeci de săptămâni, le-am şi pierdut şirul, facem o vizită de degustare… E drept că pestişorii cei mici se făcuseră ca frumosul din poveste ditamai sturionul, de greu îi mai ţii în măini, mai ales că ne-am uitat mănuşile din zale acasă… Gustul divin, reţeta atit de simplă, dacă ai gratarul la tine, rezolvi problema… nu mujdei, nu piper, nu sare… doar răbdare și iar răbdare…

Promitem că mai venim la degustat de caviar şi la plecare lăsăm factura pentru ultima rată.

Cum toată lumea se pricepe la fotbal, politică şi în ultima vreme şi la sturioni, am luat cu noi un doctor adevărat. Înarmat cu bisturie, microscoape, farfurii plate, ceva solvenţi de grăsime de sturion la sticlă, domnul doctor a trecut la fapte… oricum dezvoltarea ovariană e bună… aşa că farfuriile rămân goale urgent…